Sayfa: 1
* * *
:
 şiirler 2009-11-01 (7804 başarlı)
* * *
:
şiirler 2009-11-02 (7766 başarlı)
Alionușca
:
şiirler 2015-11-09 (4123 başarlı)
Amintirii prietenului
:
şiirler 2015-11-09 (4296 başarlı)
Anul 1885
:
şiirler 2015-11-09 (4317 başarlı)
Aprilie
:
şiirler 2015-11-17 (4643 başarlı)
Casă nouă
:
şiirler 2015-11-17 (4333 başarlı)
Chilie
:
şiirler 2015-11-17 (4395 başarlı)
Chiparoșii
:
şiirler 2015-11-20 (4069 başarlı)
Copilărie
:
şiirler 2015-11-20 (4504 başarlı)
Gerul
:
şiirler 2009-11-03 (9312 başarlı)
Lumina care nu apune
:
şiirler 2009-11-01 (8287 başarlı)
Poetul
:
şiirler 2009-11-03 (8282 başarlı)
Sayfa: 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Ivan Alekseievici Bunin
Ivan Alekseievici Bunin, n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1933.
Motivația Juriului Nobel: "pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice".
S-a născut la Voronej, la 10(22) octombrie 1870, într-o veche familie de nobili scăpătați. Copilăria și-a petrecut-o pe domeniul familial, în gubernia Orlovsk, într-o "mare de grâne, iarbă și flori", "în cea mai adâncă liniște a câmpiei". În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia, care a atins și conacul, l-a obligat să părăsească în anul 1889 cuibul familial. A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii, cu simțul rafinat al omului format la țară. Obține "Premiul Pușkin" pentru culegerea "Cad frunzele" (1901) - exemplu de perfecționare a formei poetice clasice, proprie marilor maeștri din secolul al XIX-lea. Publică și nuvele timpurii, despre satul sărăcit și conacele decăzute. Face cunoștință cu Gorki care îl susține în încercarea de a colabora cu Editura "Znanie". În povestirile lui se accentuează problematica socială.
Poezia a fost o preocupare constantă în activitatea literară a lui Bunin, deși critica i-a acordat, de obicei, mai puțină importanță, în comparație cu proza. De fapt poezia și proza sunt strâns legate în creația lui Bunin, observându-se o incontestabilă influență a liricii asupra nuvelelor și schițelor sale. Poezia lui Bunin atestă aceleași calități pe care le cunoaște și proza: armonie, obiectivitatea desenului, simțul particularului, al esențialului, aspirația spre perfecțiunea formei.
A tradus din Longfellow, din Byron.
Bibliografie:
Versuri:
Pod otkrîtîm nebom (Sub cerul liber) (1898)
Listopad (Cad frunzele) (1901)
Proză:
Pereval (Valea) (1892 -1898)
Tanika (1892)
Vesti s rodinî (Vești de-acasă) (1893)
Epitafia (Epitaful) (1900)
Tuman (Ceața) (1901)
Nadejda (Speranța) (1902)
Derevnia (Satul) (1910)
Poslednee svidanie(Ultima Întâlnire) (1913)
Pri doroge (Casa de la drum) (1913)
Ciașka jizni (Cupa vieții) (1913)
Grammatika liubov (Gramatica iubirii) (1915)
Sîn(Fiul) (1916)
Mitina liubov (Dragostea lui Mitia) (1924)
Solnecinîi udar (Insolație) (1925)
Delo korneta Elaghina (Procesul sublocotenentului Elaghin) (1925)
Natalie (1941)
Holodnaia osen (Toamnă rece) (1944)
Tiomnîe allei (Alei întunecate) (1937 - 1944)
Jizn Arsenieva (Viața lui Arseniev) (1930)
|
Okunması Tavsiye Edilenler
